Chapter 16

 Kn urmq, Pavel s`a dus la Derbe wi la Listra. Wi iatq cq acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase wi al unui tatq Grec. 

 Frayii din Listra wi Iconia kl vorbeau de bine. 

 Pavel a vrut sq -l ia cu el; wi, dupqce l -a luat, l -a tqiat kmprejur, din pricina Iudeilor, cari erau kn acele locuri; cqci toyi wtiau cq tatql lui era Grec. 

 Pe cknd trecea prin cetqyi, knvqya pe frayi sq pqzeascq hotqrkrile apostolilor wi presbiterilor din Ierusalim. 

 Bisericile se kntqreau kn credinyq, wi sporeau la numqr din zi kn zi. 

 Fiindcq au fost opriyi de Duhul Sfknt sq vesteascq Cuvkntul kn Asia, au trecut prin yinutul Frigiei wi Galatiei. 

 Ajunwi lkngq Misia, se pregqteau sq intre kn Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le -a dat voie. 

 Au trecut atunci prin Misia, wi s`au pogorkt la Troa. 

 Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta kn picioare wi i -a fqcut urmqtoarea rugqminte: ,,Treci kn Macedonia, wi ajutq-ne!`` 

 Dupq vedenia aceasta a lui Pavel, am cqutat kndatq sq ne ducem kn Macedonia, cqci knyelegeam cq Domnul ne cheamq sq le vestim Evanghelia. 

 Dupqce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, wi a doua zi ne-am oprit la Neapolis. 

 De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dintki cetate dintr`un yinut al Macedoniei, wi o colonie romanq. Kn cetatea aceasta am stat ckteva zile. 

 Kn ziua Sabatului am iewit afarq pe poarta cetqyii, lkngq un rku, unde credeam cq se aflq un loc de rugqciune. Am wezut jos, wi am vorbit femeilor, cari erau adunate laolaltq. 

 Una din ele, numitq Lidia, vknzqtoare de purpurq, din cetatea Tiatira, era o femeie temqtoare de Dumnezeu, wi asculta. Domnul i -a deschis inima, ca sq ia aminte la cele ce spunea Pavel. 

 Dupq ce a fost botezatq, ea wi casa ei, ne -a rugat wi ne -a zis: ,,Dacq mq socotiyi credincioasq Domnului, intrayi wi rqmkneyi kn casa mea.`` Wi ne -a silit sq intrqm. 

 Pe cknd ne duceam la locul de rugqciune, ne -a iewit knainte o roabq, care avea un duh de ghicire (Grecewte: Un duh al lui Piton.). Prin ghicire, ea aducea mult ckwtig stqpknilor ei. 

 Roaba aceasta s`a luat dupq Pavel wi dupq noi, wi striga: ,,Oamenii acewtia sknt robii Dumnezeului Celui Prea Knalt wi ei vq vestesc calea mkntuirii.`` 

 Awa a fqcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necqjit, s`a kntors, wi a zis duhului: ,,Kn Numele lui Isus Hristos kyi poruncesc sq iewi din ea.`` Wi a iewit chiar kn ceasul acela. 

 Cknd au vqzut stqpknii roabei cq s`a dus nqdejdea ckwtigului lor, au pus mkna pe Pavel wi pe Sila wi i-au tkrkt kn piayq knaintea fruntawilor. 

 I-au dat pe mkna dregqtorilor, wi au zis: ,,Oamenii acewtia ne tulburq cetatea; sknt niwte Iudei, 

 cari vestesc niwte obiceiuri, pe cari noi, Romanii nu trebuie nici sq le primim, nici sq le urmqm.`` 

 Norodul s`a ridicat wi el kmpotriva lor, wi dregqtorii au pus sq le smulgq hainele de pe ei, wi au poruncit sq -i batq cu nuiele. 

 Dupq ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat kn temniyq, wi au dat kn grijq temnicerului sq -i pqzeascq bine. 

 Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncq, i -a aruncat kn temniya din lquntru, wi le -a bqgat picioarele kn butuci. 

 Pe la miezul nopyii, Pavel wi Sila se rugau, wi ckntau ckntqri de laudq lui Dumnezeu; iar cei knchiwi ki ascultau. 

 Deodatq, s`a fqcut un mare cutremur de pqmknt, awa cq s`au clqtinat temeliile temniyei. Kndatq, s`au deschis toate uwile, wi s`au deslegat legqturile fiecqruia. 

 Temnicerul s`a dewteptat; wi, cknd a vqzut uwile temniyei deschise, a scos sabia, wi era sq se omoare, cqci credea cq cei knchiwi au fugit. 

 Dar Pavel a strigat cu glas tare: ,,Sq nu-yi faci nici un rqu, cqci toyi skntem aici.`` 

 Atunci temnicerul a cerut o luminq, a sqrit knlquntru, wi, tremurknd de fricq, s`a aruncat la picioarele lui Pavel wi ale lui Sila; 

 i -a scos afarq, wi le -a zis: ,,Domnilor, ce trebuie sq fac ca sq fiu mkntuit?`` 

 Pavel wi Sila i-au rqspuns: ,,Crede kn Domnul Isus, wi vei fi mkntuit tu wi casa ta.`` 

 Wi i-au vestit Cuvkntul Domnului, atkt lui ckt wi tuturor celor din casa lui. 

 Temnicerul i -a luat cu el, chiar kn ceasul acela din noapte, le -a spqlat rqnile, wi a fost botezat kndatq, el wi toyi ai lui. 

 Dupq ce i -a dus kn casq, le -a pus masa, wi s`a bucurat cu toatq casa lui cq a crezut kn Dumnezeu. 

 Cknd s`a fqcut ziuq, dregqtorii au trimes pe ceice purtau nuielele (Grecewte: lictori.), sq spunq temnicerului: ,,Dq drumul oamenilor acelora.`` 

 Wi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: ,,Dregqtorii au trimes sq vi se dea drumul; acum dar, iewiyi afarq, wi duceyi-vq kn pace.`` 

 Dar Pavel le -a zis: ,,Dupq ce ne-au bqtut cu nuiele kn faya tuturor, fqrq sq fim judecayi, pe noi, cari skntem romani, ne-au aruncat kn temniyq, wi acum ne scot afarq pe ascuns! Nu merge awa! Sq vinq ei singuri sq ne scoatq afarq!`` 

 Ceice purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregqtorilor. Acewtia s`au temut, cknd au auzit cq sknt romani. 

 Dregqtorii au venit sq -i potoleascq, i-au scos afarq din temniyq, wi i-au rugat sq pqrqseascq cetatea. 

 Ei au iewit din temniyq, wi au intrat kn casa Lidiei; wi, dupqce au vqzut wi mkngkiat pe frayi, au plecat.