| Chapter 8 |
1 | Nu strigq knyelepciunea, wi nu-wi knalyq priceperea glasul?
|
2 | Ea se aweazq sus pe knqlyimi, afarq pe drum, la rqspkntii,
|
3 | wi strigq lkngq poryi, la intrarea cetqyii, la intrarea poryilor:
|
4 | ,,Oamenilor, cqtre voi strig, wi spre fiii oamenilor se kndreaptq glasul meu.
|
5 | Knvqyayi-vq minte, prowtilor, wi knyelepyiyi-vq nebunilor!
|
6 | Asculayi, cqci am lucruri mari de spus, wi buzele mi se deschid ca sq knveye pe alyii ce este drept.
|
7 | Cqci gura mea vestewte adevqrul, wi buzele mele urqsc minciuna!
|
8 | Toate cuvintele gurii mele sknt drepte, n`au nimic neadevqrat nici sucit kn ele.
|
9 | Toate sknt lqmurite pentru cel priceput, wi drepte pentru ceice au gqsit wtiinya.
|
10 | Primiyi mai de grabq knvqyqturile mele deckt argintul, wi mai de grabq wtiinya de ckt aurul scump.
|
11 | Cqci knyelepciunea preyuiewte mai mult de ckt mqrgqritarele, wi nici un lucru de prey nu se poate asemui cu ea.
|
12 | Eu, Knyelepciunea, am ca locuinyq mintea, wi pot nqscoci cele mai chibzuite planuri.
|
13 | Frica de Domnul este urkrea rqului; trufia wi mkndria, purtarea rea wi gura... mincinoasq, iatq ce urqsc eu.
|
14 | Dela mine vine sfatul wi izbknda, eu sknt priceperea, a mea este puterea.
|
15 | Prin mine kmpqrqyesc kmpqrayii wi dau voivozii porunci drepte.
|
16 | Prin mine ckrmuiesc dregqtorii, wi mai marii, toyi judecqtorii pqmkntului.
|
17 | Eu iubesc pe ceice mq iubesc, wi cei ce mq cautq cu totdinadinsul mq gqsesc.
|
18 | Cu mine este bogqyia wi slava, avuyiile trainice wi dreptatea.
|
19 | Rodul meu este mai bun deckt aurul cel mai curat, wi venitul meu kntrece argintul cel mai ales.
|
20 | Eu umblu pe calea nevinovqyiei, pe mijlocul cqrqrilor neprihqnirii,
|
21 | ca sq dau o adevqratq mowtenire celor ce mq iubesc, wi sq le umplu visteriile.
|
22 | Domnul m`a fqcut cea dintki dintre lucrqrile Lui, knaintea celor mai vechi lucrqri ale Lui.
|
23 | Eu am fost awezatq din vecinicie, knainte de orice knceput, knainte de a fi pqmkntul.
|
24 | Am fost nqscutq cknd kncq nu erau adkncuri, nici izvoare kncqrcate cu ape;
|
25 | am fost nqscutq knainte de kntqrirea munyilor, knainte de a fi dealurile,
|
26 | cknd nu era kncq nici pqmkntul, nici ckmpiile, nici cea dintki fqrkmq din pulberea lumii.
|
27 | Cknd a kntocmit Domnul cerurile, eu eram de fayq; cknd a tras o zare pe faya adkncului,
|
28 | cknd a pironit norii sus, wi cknd au ykwnit cu putere izvoarele adkncului,
|
29 | cknd a pus un hotar mqrii, ca apele sq nu treacq peste porunca Lui, cknd a pus temeliile pqmkntului,
|
30 | eu eram mewterul Lui, la lucru lkngq el, wi kn toate zilele eram desfqtarea Lui, jucknd nekncetat knaintea Lui,
|
31 | jucknd pe rotocolul pqmkntului Squ, wi gqsindu-mi plqcerea kn fiii oamenilor.
|
32 | Wi acum, fiilor, ascultayi-mq, cqci ferice de ceice pqzesc cqile mele!
|
33 | Ascultayi knvqyqtura, ca sq vq faceyi knyelepyi, wi nu lepqdayi sfatul meu.
|
34 | Ferice de omul care m`ascultq, care vegheazq zilnic la poryile mele, wi pqzewte pragul uwii mele.
|
35 | Cqci celce mq gqsewte, gqsewte viaya, wi capqtq bunqvoinya Domnului.
|
36 | Dar celce pqcqtuiewte kmpotriva mea kwi vatqmq sufletul squ; toyi ceice mq urqsc pe mine, iubesc moartea.
|